Pentru că dacă pentru noi toți, povestea trăiește de mii de ani, prin magia metaforei, pentru copii aceasta are rolul de a explica, imagina, crea și instrui.

Despre storytelling sau arta de a spune povești!

 

Cu toții ascultăm povești în copilărie și sper eu că încă o faceți și acum?! Dar oare de ce ne plac atât de mult? Poate pentru că noi înșine suntem o poveste? Sau poate pentru că povestea construiește un mediu în care ne simțim în siguranță, unde putem retrăi  experiențele proprii și putem dialoga cu ceilalți, într-un mod cât mai natural? Important de știut este că indiferent de motivul pentru care ascultăm poveștile cu atâta drag, totul se întâmplă treptat, în funcție de implicarea fiecărui participant. Iar reacțiile sunt cu atât mai diverse, atunci când ascultători sunt copiii.

Motivele pentru care am ales să utilizez povestea în lucrul cu copiii, sunt nenumărate. Pe lângă faptul că efectiv îmi place ceea ce fac, mă fascinează multitudinea obiectivelor educative ce însoțesc activitatea de storytelling.

Cei implicați în proces își dezvoltă reale abilitați de ascultare activă și capacitatea de concentrare, puterea de observație, învață să vorbească liber și fluent, să asculte și părerea celorlalți, să comunice prin mijloace multiple și să se integreze într-un grup, să se adapteze situațiilor surpriză și să fie  spontani, să exprime idei și sentimente, verbal și/sau în scris, să-și șuștină punctul de vedere cu argumente  și să exploreze atât propriile experiențe, cât și lumea imaginară.

Dacă la început sunt ușor timorați, poate fiindcă este ceva nou la care nu stiu cum să reacționeze, povestea îi face să-și dorească să revină. Să afle, să vadă, să simță, să trăiască experiența din nou. Să numere zilele până când ne vom revedea. Iar pentru mine asta este cel mai autentic feedback primit vreodată ! Mă hrănesc cu el, până la următoarea întâlnire:) Pentru că dacă pentru noi toți, povestea trăiește de mii de ani, prin magia metaforei, pentru copii aceasta are rolul de a explica, imagina, crea și instrui. Ea ajută copiii să înainteze și să își asume propriul rol. Dialogul real și deschis care se stabilește în timpul narării și ascultării poveștilor, creează posibilitatea descoperirii nevoilor pe care le au cei care participă. Și de care poate nici nu știu, aflându-le atunci.

În sesiunile de Storytelling desfășurate la StoryLand, realizez că mă implic atât de mult, încât efectiv trăiesc alături de ei emoția poveștii. Din nou și din nou. E o învățare continuă și o reinventare a mea, pentru că de fiecare dată mai descopăr ceva nou. Cum fac asta? Prin momentele create, prin unicitatea interpretării.

Momentul de intrare în poveste de multe ori este realizat de atmosfera însăși. Muzica de fundal, decorul, pernuțele colorate, cărțile din jur și personajele ce așteptă cuminți, să fie prezentate, sunt suficiente pentru a desena o poartă imaginară în jur, pe sub care cei mici trec fascinați, de fiecare dată.

Apoi urmează nararea propriu-zisă. Există factori ce țin de arta povestirii și care mă ajută, pe mine  naratorul, să comunic efectiv cu ascultătorii, să creez magia realității pentru ca aceștia să fie transpuși în planul poveștii. Aceștia țin de intonație, volumul vocii, utilizarea gesturilor, elemente care ajută la transmiterea mesajului poveștii. Ele pot fi învățate dar cu siguranță necesită exercițiu permanent. Însă menținerea trează a audientei, nu este realizată doar de aceste elemente. Ci și de altele precum atenția și suspansul care trebuie sădite în mintea și inima ascultătorilor.  Interactivitatea este esențială în acest moment, când poate fi implicat fiecare membru în parte, cu ajutorul întrebărilor deschise de genul : „Ce crezi că se întâmplă mai departe?”, „Ce ai face tu în locul fetei de împărat?” etc.

Ultima parte, ieșirea din poveste, este și ea fără îndoială un moment în sine. Practic povestea a trecut dincolo de coperta cărții și a ajuns la fiecare participant în parte, așa cum a putut ea pătrunde prin filtrul personal al minții.

Ieșirea din poveste pentru mine, este de fapt ieșirea efectivă, mișcarea din planul poveștii către un joc motric. Făcând tranziția astfel, în cel mai natural mod posibil, spre pasul următor : activitatea practică. Unde incepe dezvoltarea motricității fine, a atenției, unde se exersează capacitatea celor mici de a finisa și desigur unde ia naștere creativitatea. Ca intr-un mic incubator de talente!

Pentru că asta este în final StoryLand! Locul unde cadrul întalnește contextul, potrivite unei dezvoltări armonioase, complete și complexe a copiilor, prin poveste! Si vă așteptăm alături de noi, ca impreună să dăm sens educației prin povești, cea de-a 8-a artă a lumii noi!

 

Leave a Comment